Ma repet ca pe o mantra

Propriile-mi conceptii stau rezemate de cel mai fragil perete. Cutremure zac in inelarul drept, arata respect sau ascunde-ti fata cubica. Am ajuns in punctul in care nu doar punctele materiale sunt interzise, vezi Edenul, trage linie si trage concluzia.

Regret decizii care m-au bucurat la un moment dat. Dar cine-a dat momentul? Chiar dac-am inceput cu dreptul am schiopatat cu stangul. Acum stanga mea trimite doar directe pentru defulari. Rebuturi...

Incerc sa caut, in cerc ma-nvart pana ma ia cu ameteli. Dimineti reci incalzite cu cafea, nopti albe colorate cu texte. Doar pentru ca ucid lexicul, dexul si ultima speranta rosie.

Caci toate astea, duc la trairea-n amintiri. Iar eu sunt android... cica.