Tu, fals prinţ cu aer de senator, cine eşti si ce vrei să pleci? Să treci de regi reci ce scot indiferenţa din teci? Spune-mi, deci... ce vrei să pleci sau pe cine vrei să vrea?
Sunt trezitor ca o cafea. Sunt un fals, un ipocrit, un realist, un nenorocit sfinţit. Un nimeni şi-n acelaşi timp, totul. Cel ce-o să dea peste cap topul. Sunt norul, sunt obiectivul, sunt soarele, sunt pământul, sunt mincinos, sunt adevărul, sunt rănit, sunt cel ce răneşte. Sunt om. Dar un altfel de.
Atătea paragrafe drept schiţe, şi ce-am rezolvat? Aşa refulez, aici împrăştii ură ca situaţia să nu degenereze, aşa îmi fac creierul să caute noi moduri să genereze genialitate, golind golul gerului.
Realitate? Schimbătoare ca şi culorile cerului.
Ţi-am scris odată o poezie, care n-o să vadă lumina zilei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu