Floarea din desert

Zile-n care auzi vorbe si-ti faci sperante... zile-n care sperantele isi iau zborul lasand loc aceluiasi film sa se reitereze. Zile-n care te intrebi. Zile-n care vrei sa intrebi. Zile-n care incerci sa te calmezi, zile-n care regreti... iar uneori momentele enumerate sunt la ordinea zilei. Zi-le tu, ca eu nu mai am rabdare. Eu am obosit.

Mi-e somn... si zilele nu ma lasa nicidecum sa dorm ; dar inca mai visez ca aceste zile sa fie pasii facuti prin desertul indiferentei pana ajung la singurul trandafir din centru. Eu sunt in stare sa trec prin furtuni, sunt in stare sa infrunt setea, sunt in stare sa imi reorganizez prioritatile. Eu doar caut.

Faceti cunostinta cu nevroza mea. Ea se afla aici, am invatat sa o accept. Am invatat sa traiesc cu ea... in ultimele luni ea m-a educat. Ea mi-a dat sfaturi, doar ea a fost alaturi de mine. Ea mi-a dat abilitatea sa observ, iar observatiile mele mi-au indicat ca viitorul... e mat.

Ma repet ca pe o mantra

Propriile-mi conceptii stau rezemate de cel mai fragil perete. Cutremure zac in inelarul drept, arata respect sau ascunde-ti fata cubica. Am ajuns in punctul in care nu doar punctele materiale sunt interzise, vezi Edenul, trage linie si trage concluzia.

Regret decizii care m-au bucurat la un moment dat. Dar cine-a dat momentul? Chiar dac-am inceput cu dreptul am schiopatat cu stangul. Acum stanga mea trimite doar directe pentru defulari. Rebuturi...

Incerc sa caut, in cerc ma-nvart pana ma ia cu ameteli. Dimineti reci incalzite cu cafea, nopti albe colorate cu texte. Doar pentru ca ucid lexicul, dexul si ultima speranta rosie.

Caci toate astea, duc la trairea-n amintiri. Iar eu sunt android... cica.

S

Sar scântei, sap sporadic suprimând suplimente. Sonat somat să sufăr, suliţa stă supărată. Şanţul stă somnoros. Semnalele sunt sobre, semnele sunt scorpii. Scot, scotocesc... să socotesc. Scormonesc.

Semne şi semnale

Am trecut pe roşu, da' peste tine-n serpentine. In trecut... taci. O să fiu moşul c-o singură poveste, şi aia, vedem ce şi cum prin viitor.

Tu, fals prinţ cu aer de senator, cine eşti si ce vrei să pleci? Să treci de regi reci ce scot indiferenţa din teci? Spune-mi, deci... ce vrei să pleci sau pe cine vrei să vrea?

Sunt trezitor ca o cafea. Sunt un fals, un ipocrit, un realist, un nenorocit sfinţit. Un nimeni şi-n acelaşi timp, totul. Cel ce-o să dea peste cap topul. Sunt norul, sunt obiectivul, sunt soarele, sunt pământul, sunt mincinos, sunt adevărul, sunt rănit, sunt cel ce răneşte. Sunt om. Dar un altfel de.

Atătea paragrafe drept schiţe, şi ce-am rezolvat? Aşa refulez, aici împrăştii ură ca situaţia să nu degenereze, aşa îmi fac creierul să caute noi moduri să genereze genialitate, golind golul gerului.

Realitate? Schimbătoare ca şi culorile cerului.

Ţi-am scris odată o poezie, care n-o să vadă lumina zilei.

Deasupra-n vietuire, de supravietuire

Vacarmuri, clipe petrecute, aici
zac armuri, tipe pe trecute.

Datorita amintirlor imi car mina si-un carbune,

da' tot sita vrea a carmina un catune.

Ca tun, e primavara-n suflet.

Prima vara, mi-o amintesc, sa-mi suflec;

Hainele, ca hainele sunt peste tot...

Eu lesne scot si apasa pe steto.

M-agit ca-n Madrid c-un suflet arid.

D-ard vid avid fiind si nicidecum,

nici de cumperi nu speri la fericire.

Safer, icnire. Tacerea-ti este-n fire.

Toamna, doamna din povesti.

Un orb vede cat de prost esti,

un orb vede cat te prostesti.

Un corb verde, un corp in bente.

Oprobriu, 2010.

In mai inca mai schitez

Dac-am stat tacut si retras, asta inseamna ca filmul nu mi-a placut, trebuie retras. Si verbul a face are diferite variabile, caci noi toti stam pandind naturi dupa cortini unversal valabile.

Unii verbal m-ataca, altii isi dau seama ca jignirile aduse nu-si au rostu', deci spuneti-mi rostul vostru in a face pe prostu'. Prostii? Sunt pretutindeni, sunt ca furnicile. Anostii? Nu pot pretinde ca nu le fur micile trucuri in arta de a sta in banca. Cu tertipuri m-ataca, dar eu sunt fanul in carul cu ace. Deci nu-ti petrece minutele stand ca pe ele. Cancer, nu-ti plange de mila ci fii dual ca niste iele.

Si asta e la imperativ.

Aspru

Pixul meu e aspru nu ca un cer albastru

Dar cer alabastru, asta sa modelez

Sunt un model, vezi? Oscilez

Aberez, antrenez, visez pe gratis

Intre gratii, cu lacrimi si dor

De libertate poetica, rimele dor

Firele lor sunt incurcate, de ce?
Fiindca firea lor nu trece de zece

E impunator s-ai limite, te limiteaza

O fire treaza, dimineata e amiaza

Duminca? Iti curg lacrimi, urmeaza luni

Ma suni fiindca la deprimat suntem buni

Eu, si egoul meu fantastic.