Stiu.

Stiu de ce totul e tulbure in jurul meu...si nu pot face nimic. Ma resemnez dupa ce semnez ; caci, dar, cu toate ca, in ciuda faptului ca. As vrea sa-ntorc minutarul si s-aiba efect. Drogurile sunt de scurta durata...ca si fericirea mea.

Ma retrag in sicriul meu, in pestera mea cu ceilalti lilieci imbatati de nervi. Nenorocit ce-mi scriu ultimul paragraf cu sange...ador asta. Ard tot d-asta. Parca a trecut atat de putin si totusi atat de mult, sunt pierdut intr-un timp/spatiu difuz si bruiat de existenta ta. Dar tu esti inteligenta si o sa-ti dai seama. Sau nu?

Nu, nu. Sunt ignorant, si exclud posibilitatea.