Sunt constient de tot atunci cand contemplu-n templul construit de mine, caramida cu pixel. Rosu brun, incruntat ca un batran alcoolist. Am alt obiectiv, alt obiect de reconstruit. Caci tot ce cladesc la un moment dat pica...si nu e vina mea, e vina ta. E vina voastra.
Mediocru, in mediu tot e ocru , variat ca rocku'. Castele de nisip sunt sfarmate...ce sa faci cu un castel de nisip? Decarteaza, trage alta.
Arunc in text ura, poti sa-mi simti si textura...si de ce sa scriu la modul "ba, azi m-am lovit in banca" ? Nu ma loveste nimeni, nici tu si nici norocu'.
Tre' sa ma atac singur de cand n-o poate face nimeni.
miercuri, 17 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu