De la un timp, nu mai trebuie sa-mi aleg cuvintele... ciorba asta de paragrafe, anagrame si incertitudini e creata de mine. E a mea, si sunt mandru de ea, daca-ti pui prea mult piper in bol nu e vina mea.
Sunt in trecere chiar si cand stau pe banca. Sunt pe banca chiar si cand sunt titular. Mi-e scarba sa-i dau un titlu iar.
Totul pare neclar si real, iar realul e clar. Unii vad in ceata indiferent de vremea de-afar'. Eu imi cunosc obiectivul si o sa-l urmaresc orbeste... sunt un asteroid. Iar traseul e plin de traseiste la patrat.
Vreau sa pot scrie despre fluturi, dar cum sa fac asta cand oamenii le rup aripile din amuzament? "Oameni, puiule, oameni".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu